sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Căutare


Tu, căprioară tristă, ce gând te aduce pe drumul lung şi întunecat?
Pădurea foşneşte de înţelesuri din basmele ştiute de bătrânii duşi de mult. Visezi un cuib de taină, de caldă tihnă şi cutreieri speranţa. Orgoliul galben al timpului apropie clipa de odihnă ce o meriţi. Lacrimi blânde tremură bolta. Clopote grele se aud din văile ce îşi rotesc priviri în toate cele patru puncte, venind spre centrul inimii, vuind cu dor de îmbrăţişări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu