Poteca visurilor mele mă duce spre pădurile eterne, unde la orizont lumina ţâşneşte ca dintr-un izvor zglobiu. Izvorul are un contur şerpuitor, de dans ritual şi apa rece parcă-i un balsam adus să ungă sufletul cu minuni. Stelele luminează şi corpul se minunează, ridicându-se parcă să le atingă mai tare. Ochii se dilată de euforie şi inima bate nebuneşte. Prin flori şi iarbă valul apelor curate inundă pământul uscat ce soarbe cu sete. Te astept aici, dar nu vii şi mângâi roua proaspătă şi răcoroasă din iarba ca un val de clorofilă. Prin iarbă ascuns, am găsit un măr de aur din care am muşcat cu lăcomie şi atunci roua s-a făcut albastră. Deasupra s-au aprins milioane de făclii şi fluturi coloraţi dansează de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu