vineri, 19 august 2011

Rost - pantomimă

 Rost
pantomimă
12 personaje
3 părţi-12 timpi

personaje - 18-60 ani,
bărbaţi, femei în costume vermillion, roşii, orange

frământări între bine şi rău

fond muzical deosebit, decor sumar, simbolic

în fundalul scenei o cruce mare cu un Christ expresiv, draperii înalte de un ton rece, fond albastru cobalt

scena albastră, lumină discretă, filtrată

voce -"Azi e începutul nostru, vom putea face o zi frumoasă, o oră, câteva minute, o clipă perfectă."

cele 12 personaje stau întinse pe jos cu mâinile şi picioarele lipite, perpendicular pe marginea scenei dinspre public.

1. Somnul, ajunul zilei, cântat de cocoş, mai multe sunete de clopot, întâi îndepărtate, apoi în apropiere.
Uşor se sting.
Personajele sar în picioare, în mod diferit, unii mai repede, mai impulsiv, alţii mai lent, mai raţional.
Se risipesc apoi în toate părţile.
Se stinge lumina.
Linişte.

2. muzică - Vivaldi interferată cu acorduri din coralul „Când vom fi în cele mai mari primejdii” - Bach
Personajele se mişcă uşor până îşi găsesc locurile unde se simt foarte bine.
Creşte muzica  în intensitate, apoi scade treptat.
Personajele se privesc între ele, se schimbă priviri din ce în ce mai iute pe începuturile vibrante ale Fugii de Bach.
Fac câteva mişcări de braţe, apoi cu vârful piciorului ca şi cum ar vrea să meargă.
Cineva spune - Fericirea e ca o minge de fotbal, când e departe fugi după ea, când e aproape îi dai cu piciorul.
Apoi, fiecare îşi caută partenerul potrivit, aleargă, privind la ceilalţi.
Pe fondul albastru apar triunghiuri si cercuri verzi şi galbene.
Exaltarea e evidentă, muzica transmite ideea de clipă minunată, unică, liberă.
Explozia libertăţii transfigurate în supremă bucurie.
Se luminează tot.

În prim plan apare un băiat cu părul blond, se lasă jos culcându-se pe spate, e îmbrăcat în costum albastru lucitor.
Restul se mişcă în fundal pe acorduri lente.
Băiatul e paralel cu orizontul. Priveşte în sus fix, visător.

3.Finalul

Băiatul îngenunchează stând cu şezutul în călcâi şi încearcă să construiască un avion din hârtie albă.
Ceilalţi se manifestă uşor.
Aruncă avionul către public.

Fructe de iubire



Un vis am avut de atâtea ori
cu fructe de iubire,
cu doruri ce coc
visele avide de dragoste
în orele serii.
Când lumea pleacă la culcare,
purtând în vis speranțe
este momentul când ceasurile
se pun pentru o nouă zi.


Paul Cheng - Forbidden Fruit

joi, 18 august 2011

Clipă

Clipă...siliciu lucios şi cald
ce-a zămislit în cer un rai de argint.
Quarţ din piramidă fosforescentă,
pentru o oglindă azurie
sau un ceas ce ticăie în spaţiu
punctând povești clare în argilă.
Prima clipă a stat la Zeu în bibliotecă
însemnată de numere impare
de algoritmuri şi ecuaţii,
notiţe-n gând și un dram de hazard.

Clepsidra mereu dansează rotit, fericită logodnică a timpului.
Nisipul curge și strivește gânduri,
speranțe, nevoi, amintiri și iubiri
vise.



miercuri, 17 august 2011

Zâmbetul tău



Subțire, zâmbetul tău,
e un arc voltaic
peste cupola serii...
un zâmbet trist...
Fără tine
sunt doar singurătate,
e pustiu când pleci...
În suflet îmi ești
o pasăre albă și mare
care rotește clipe de dor.

miercuri, 10 august 2011

Răstorn infinitul


Răstorn infinitul peste oglinda opacă a destinului,
rătăcesc pe culoare de timp, reflectând asupra sufletului meu. După ploaia de lacrimi, un curcubeu s-a așezat deasupra și-am refuzat căderii să mă mai prindă-n lanțuri. Dragostea m-a îmbrățișat și a curățat rugina ce-mi murdărea încheieturile. Eliberată de durere, m-am ridicat în picioare pe stânca încercărilor. Inima-mi a iertat fărădelegi și defecte, regresii și căderi, ziduri și minciuni, timp după timp punându-le balanță. Mi-am spălat privirea cu rouă, am acoperit-o cu pânza albă a credinței, apoi am umplut amfore cu speranțe, retrăind povești spuse și nedescrise. M-a părăsit vina amânării, căci am primit sabia renunțării. Împărtășesc secretele ce inima mi le dezvăluie și visele, căci așa devin realitate. În fiecare clipă mulțumesc că mi-am păstrat gândurile ce mai târziu au devenit cuvinte. Inima-mi cântă, văzând lumina ce se ridică deasupra orizontului. Păstrez în suflet valorile ce-au devenit destin și raze de lumină mă încălzesc.


Freyja Sig - How blind is justice 







duminică, 7 august 2011

Sărut în ploaie - Kiss under the rain

 

Ne privim, eu şi iubitul meu,
maiestuos şi mîndru ca lumina dintâi.
El ar fi avut atâtea să îmi spună,
dar tăcerile mele nu pot fi uitate aşa uşor
şi ca pedeapsă schiţează un zâmbet usturător
pe care de-abia îl percep în oboseala greşelilor
care mi-a amorţit sistemul recepţiei.
O iertare caldă, ca un ceai
într-o seară cu o ploaie interminabilă
mi-ar face atât de bine.
O ploaie interminabilă ca aceasta de acum.
Dar e târziu şi nu mai e timp
pentru sorbiturile mele lacome şi zgomotoase.
Triste.
În ultima clipă ne-am descoperit feţele neliniştite
şi lumina a suierat pe lângă noi,
ţâşnind spre locul unde demult
aveam îndreptate privirile mărite.
Acum avem mâinile strânse.
Și buzele strivite.

Leonid Afremov - Kiss under the rain

vineri, 5 august 2011

Un gând


Un cuvânt începe fiecare rugăciune
O speranță poate ridica spiritele
Un cântec poate împietri o clipă
O floare poate învia un vis
Un copac poate naște o pădure
O pasăre poate vesti primăvara
Un zâmbet poate începe o prietenie
O mână poate lega un suflet
Un cuvânt poate încadra un gol
O stea poate ghida o navă pe mare
Un vot poate schimba o naţiune
O raza de soare poate lumina o cameră
Un hohot de râs poate cuceri bezna
O lumânare poate alunga întunericul
O singură atingere poate arăta grijă
O voce poate împrăștia înţelepciune
O inimă poate ştii care este adevărul
Un pas face să pornească o călătorie
O viaţă poate face diferenţa.