miercuri, 20 iunie 2012

Iubirea-i o potecă


O țesătură de drumuri îmi sclipește în priviri
Și tot mai caut poteca poeziei
Pe care ai călcat și tu, și el, și ei,
Trosnind doruri, iubiri și amintiri.

Din inima țărânei am adunat legende și balade
Ca să le port mereu în sufletul ce arde...


Fără să vrea, pe el călcat-au ignoranții
Și m-au lovit, zdrobindu-mi harfa, gândul,
Mă tot trezeau la viață figuranții
Strunindu-mi din străfunduri cântul.

Acum de vor să-mi facă rugul în Agora
Ma duc încet, senină și împacată,
Voi arde-n flăcări-nalte, în ochii tuturora
Și-apoi din trupul meu, cenușă adunată,

Va mai rămâne doar seninul atâtor amintiri,
Ploi reci de doruri și, dusă de vânt,
Cenușa unei mari iubiri.
În rest... pământ.

sâmbătă, 9 iunie 2012

În zori


În zori, când am deschis fereastra,
jumătate din mine s-a temut,
cealaltă a alergat pe străzi,
nebună de fericire.
Jumătate din mine mereu aleargă,
albastră și fulgerătoare,
cealaltă e stană de piatră,
nemișcătoare și întunecată.

Aș fi vrut să fie altfel...
să fug prin codrul adânc
și pașii să-mi lumineze.

Viața... o trecere de aripi albe
ce îndrăznesc spre zări
neatinse de nimeni.

Ușor, mă așez pe acoperișul lumii
în ziua ce se deșteaptă la lumină,
razele-mi dau târcoale,
și atunci îmi fac din ele
culcuș cald de vise.

vineri, 8 iunie 2012

Așteptare


Când vii din nou spre seară, Poezie,
cu pașii tăi înceți,
să mi te așezi pe umăr,
te rog mult! Fii blândă!
O rană adâncă, dureroasă,
mi-a frânt demult aripa visului,
mi-a mai rămas doar foșnetul
de zbor rostogolit.
Ca un balsam mă-nvăluie o boare
din aerul ce tremură de țipăt.
Țipa o pasăre ce-acum
zace ucisă în zare
de secunda timpului nemilos.

Mă-ntorc oftând de așteptare,
te-ntorci, căci n-ai uitat
cum alergam de mână
prin văi de dor.

Clipa


Privesc spre tine și tu știi...

Doar tu ești ultima clipă
Din nemurirea ce-o mai am...

Când te privesc
Îmi lăcrimează ochii,
Se aburesc și se dilată
În limpede râu care soarbe
Flăcările dorului.

Îți jur că nu plâng!

Mă sperii, de fapt, că pleci...

Cerul cu apă mi se răstoarnă în suflet.
O cană la fiecare clipă.

Se iscă ploi de lacrimi lucitoare,
Se adună cuminți
În sfânt izvor al dorului.

Tu ești clipa... iar eu...
Ceasul din care lipsești...