vineri, 30 aprilie 2010

Alina

http://www.youtube.com/watch?v=3krUoq-deC4
O voce cu o vibratie care seamana cu susurul apelor de munte sau cu fosnetul amurgurilor in padurile vechi

...

"Adesea mi-am simţit sufletul alături de trup. Adesea l-am simţit departe, adesea fără rost şi fără căpătîi. Şi cum l-aş fi urmat, în înălţări subite, smuls din aşternutul inimii? Nu-i rostul lui să rătăcească în albiile simţurilor? Ce-l împinge atunci spre întinderi, în care nu pot să-l urmez? Oamenii îl au, dispun de el, el e al lor.
Lasă-ţi sufletul fără pază; cum o ia razna spre cer! "

Cine tine teapana limba condeiului?
Acea raza asteptata si stiuta...
Tin mana intinsa prin ferestre deschise.
Ating iar acelasi orizont de lacrimi.
Si ochii mei deschisi larg murmura un zambet pentru ziua ce-a trecut.
O leganare amara...

miercuri, 14 aprilie 2010

Despre mine

Ce credeti voi despre mine?
Eu aproape ca n-as crede nimic.
Dar ce puteti voi crede cand, de-abia as indrazni sa cred eu ceva.
Eu vreau sa treaca timpul, ca o trecere continua, ca o binefacere.
Incet, incet gandul meu va inflori si lumina petalelor lui va straluci. In cercul de foc al gandurilor mele, m-am indemnat deseori la supunere.
Supunere, disciplina si dragoste pentru tot ce ma inconjoara.
Sper ca sprinteneala gandurilor sa rodeasca.
Sa reusesc sa luminez si eu pentru mine si pentru cei dragi.
Viata e o scara.
A fi rau inseamna a uita de tot ce-a fost bine, a-ti aduce aminte numai de rele, amare intamplari. Si a le aduna pe toate, varsandu-le deodata, cu un zambet nepasator in spatele cuiva.
A fi rau inseamna a fi condamnat pe viata. Fara sa-ti dai seama cat de grea e crucea.
Urci, cobori...te poticnesti...masori orizontul si deodata cazi.
Usor ca o adiere de seara.

Caut binele si oameni cu care pot sa comunic. Sinceri. Sunt atatea de spus...
Intind mana. Nu vreau sa incerc reversul atitudinii mele. Vreau sa fiu eu.
Vreau un punct de sprijin. Atat.
Nu vreau sa se preschimbe licarul ochilor in triste penumbre.
Ma caut. Si nu ma gasesc.

Despre surpriză sau neașteptare

E nevoie de călătorii. De drumuri.
E nevoie să vezi perindându-se molcome câmpuri înverzite, odihnitoare, uneori acoperite cu pămătufuri galbene sau gri. Ori cuburile colorate ale unor case.
Să simți foșnetul ușor al roților, câteodată scrâșnet, câteodată ritmul unor traverse.
La capăt te așteaptă o neașteptare. O lumină. După atâtea umbre...
Lași iar gândurile să zboare ca niște păsări în adâncurile pădurii.

Un câmp de mentă se prăbușește în plămaânii mei uscați de sete.
O pasăre dă colțul după inimă. Se năruie în grimasa mea aranjată un timp în fața oglinzii.
Și o idee care era pe moarte, iradiată, reapare în oglinda retrovizoare...

La capăt... e surpriza. Oameni dragi care te înțeleg. Așa cum ești. Fără măști.
Fără compromisuri.
Doar tu...

marți, 13 aprilie 2010

Despre muzică


Un semn al aripilor de înger
mă face să înţeleg muzica.

Căutare de sine sau regăsire?
Inima colcăie de ploi de primăvară sentimentală...
Între Do de jos şi Do de sus e Fa, mijlocul sufletului meu.

Chitara a cântat - pendulare între bine şi rău,
ceva ciudat, ca o chemare, ca o îmbrăţişare în noapte.
Chitara plângea pe umărul meu...

o muzică divină.

luni, 12 aprilie 2010

Despre dragoste


Astazi iubesti soarele,mama, tatal, maine iubesti un nor in forma inimii sau un strain, poimaine nu mai iubesti nimic.
Sa zicem ca faci o pauza.
Iubirea e balsamul sufletului.
Cand iubesti simti ca traiesti.
Daca traiesti iubirea, e cu atat mai frumos, ii intregesti calitatile.

O pauza de iubire inseamna o moarte temporara.
Murim cate putin.

joi, 8 aprilie 2010

Despre autocunoastere

Memoria trece din material in imaterial - sau spirit. Spiritul e o perpetua flacara ce farmeca masa omogena a multimii. Descoperim stele duble - doua treimi din stelele universului sunt duble. De aici si nevoia individului de a fi dublat, ajutat in sensul formarii maturitatii lui. Avem nevoie de impulsuri. Puterea de selectie de care dam dovada este hotaratoare.
Ne putem deplasa spre sensuri negative sau pozitive, depinde ce fel de pregatire avem. Si cata. Destula sau nu. Ramane sa ne autoconducem atunci cand suntem suficient de educati. Avem nevoie de educatie. Permanent. Niciodata nu putem spune ca am ajuns undeva, la un punct limita. Infinitul in toate sensurile e infinit. Locul unde se intalnesc cele doua coordonate reprezinta punctul de origine 0. De aici ne ridicam sau coboram. Ne deplasam la stanga sau la dreapta, spre bine sau rau, intr-un anume ritm, in cadenta specifica fiecarui individ. Traim ca sa cunoastem si autocunoastem. Astea sunt de fapt conditiile de intaietate. Perceptia noastra, a mediului inconjurator e o perspectiva in strafundurile careia incercam sa patrundem. Constiinta trebuie sa functioneze permanent. Trebuie sa ne impunem un ritm interior care sa selecteze. Sa avem timp pentru selectie.
Suntem puternici atunci cand ne cunoastem.  Dar suntem vulnerabili pana in cea mai mica particica a eului nostru. Lupta pe care o ducem zi de zi, cautand sa invingem obstacolele, e o conditie a existentei.
Trecerea aceasta a pragurilor, ca in Kafka, e de fapt incercarea de a ne cauta drumul.
E adevarat ca obstacolele ni le ridicam singuri. Ne lasam dusi de intuitie, intuitie care ne joaca feste si de multe ori ne incanta cu cate o portita frumos colorata. Tentatia e o piedica serioasa. Purtati de intuitia noastra, cateodata alterata de tentatii, simtim ca nu ne mai putem intoarce. Ramanem blocati in mlastina neputintei. Exista un ax principal al drumului nostru. Sa fi intr-un anumit loc, la un moment dat. Asta e secretul reusitei. Intalnirile noastre intamplatoare, pe parcursul vietii, ne pot fi uneori fatale.
Unde si care este cheia de a accepta sau nu o portita?
Suntem vulnerabili!

Despre contraste

Fiecare avem partile noastre de tacere. Visele noastre se inlantuie si devin o spirala care urca pe plan moral, chiar daca material suntem de multe ori mai jos de linia de plutire.
Exista o atractie universala invers proportionala. Cand suntem saraci, visele sunt din ce in ce mai stralucitoare, cream o lume calduta, plina de lumini multicolore. Cu cat suntem mai bogati cu atat suntem mai limitati in vise.
Lantul ce creaza legatura dintre vis si realitate devine cu atat mai durabil, fara putinta de autodistrugere.
Ne rotim intr-o lume a credintei in mai bine, cu cat suntem mai educati.
Umanismul si reversul sau sunt doua forte ce includ o interferenta solida de contrast. Cu cat tesatura e mai marunta, cu atat se muleaza mai bine pe contrast. Forma si nonforma. Gol si plin. Elemente de contrast.
In toate trebuie sa gasesti raportul armonic - echilibrul.
Binele si raul, doi poli puternici.
Suntem lasati pe pamant sub fluxul acestor miscari de la minus infinit la plus, coordonate conducatoare, lasate sub influenta impulsului.
Exista oameni care incastrati in semnul binelui, nu au decat de suferit in intreaga lor viata. Si la fel exista oameni patronati de pecetea raului, impuls negativ, care raspandesc in jurul lor o gaura de intuneric.
Din ambele sensuri lumina este conditionata de bezna.
Ducem cu noi povara raului si a binelui.
Acum inteleg de-abia de ce dacii plangeau la nasterea unui copil.
Suntem condamnati cu o existenta care circula intre cei doi poli.
Echilibrul si ritmul in care traim ne impun o existenta prelungita sau scurtata.

Sa arzi ca o flacara moderata sau sa arzi ca un foc trosnitor de vreascuri ce ridica o flacara stralucitoare.

marți, 6 aprilie 2010

Despre destin





Exista sau nu? Predestinarea?
Ziua de nastere se zice ca ar fi ziua destinului.
Sa incercam sa reutilam laboratoarele de cercetare cu aparatele ultramoderne ale acestui inceput de secol.
Vom putea sa refacem filmul unei intregi vieti?
Sau gandul ce lucreaza ca un radar peste nume, fiinte, locuri?
Gandul ne dubleaza, ne tripleaza, adunand polenul binefacator al celorlalte existente.

Despre numere


Minutele trec fara intoarcere.
Intoarcerea e o repetare a locului unde te-ai simtit bine sau rau. Toata lumea stie ce inseamna binele sau raul. Sunt la fel de puternice. Ce ne facem insa cand e prea mult bine sau prea mult rau?

Echilibrul universal numit popular Dumnezeu atarna in cantar si dozeaza cele doua puteri antagonice - binele si raul. Important este sa lupti, sa lupti si sa cauti. Sa gasesti si sa nu te lasi doborat. Cine a spus asta, a spus-o frumos.

Binele si raul sunt doua forte egale. Sunt la fel. Trebuie doar sa numeri cu rabdare ca sa le afli masura. Depinde de noi sa stim sa inclinam talerul cu "bine". Sa transformam viata intr-o gradina linistita. Doua nopti linistite, odihnitoare cuprind intre ele o zi plina de surprize si intamplari minunate.
Doua momente - inceput si sfarsit.

Amalgam

Sa cautam elixirul vesnicei tinereti, sa recitim Codul bunelor maniere-editia de lux pana nu se va vinde pe sub mana la libarii. Ne paste uitarea, invidia, crudele dureri personale.
Istoria trece, noi trecem pe langa ea; istoria se distileaza.
Suntem aici toropiti in amorteala, nu intelegem marile prefaceri, magnitudinea noului.
Am fost mereu neincrezatori si pentru asta vom plati amar cu gestul amar al intarziatului...
Ar trebui sa deschidem ochii mult mai bine!

vineri, 2 aprilie 2010

De Paşti

TU, simbol al multora ce-au suferit
peste puţin, în miezul nopţii,
încununat de grea lumină,
sub mâna blândă a Tatălui iubit,
iar te ridici să ne mai luminezi
şi noi să credem că
Iubirea e totul pe pământ.
Când te ridici mai ia-ne din nevoi.
Sunt multe...
Sunt oameni, care, flămânzi,
îţi intră-n casă şi aprind lumini,
se roagă, apoi îi năpădeşte plânsul.
Li-i greu.
Speranţele-s topite şi licărul de soare
pe care-l văd, renaşte-n ochii lor
un susur de lumină bună.
Întinde mâinile şi rupe
lanţurile acestei omeniri!
Atâtea veacuri de amar ne-apasă oasele
şi tot mai credem în zadar că suntem nevinovaţi.
Am inventat atâtea, crezând că ne putem spăla de grelele păcate...
Gândindu-ne la noi, am stat cu ochii aţintiti la tine,
miraţi că nu ziceai nimic,
rănit de ignoranţe şi de spini,
cu urme dureroase-n piept.
Dar te ridici în larga zare,
acolo unde lumina este fulg
şi puterea e Iubirea pentru tot şi toate.