luni, 31 octombrie 2011

Albastru gând


Murmurul din buze mi l-ai băut
vibrând și-un pas de mai făceai
culorile din flori ar fi sunat
în orga uriașă din porțile amiezii.
De vrei să mai rămâi,
cu brațe chiar tăiate
aș vrea să te cuprind și cu genunchii
voi lăsa în zorii luminoși
albastre floricele, însemnul neuitării
și-al focului dorințelor.
Tu mi-ai lăsat contur de inimă pe trup.

duminică, 30 octombrie 2011

Dimineață frumoasă


Dimineaţă
am găsit în locul inimii
o floare albă.
A fost un fel de continuare
a visului frumos
ce l-am avut
în timpul nopţii.
Floarea mea dragă,
cu alb de suflet,
m-a învăluit
și ochii
s-au umplut
de prea plinul
 tău.

sâmbătă, 29 octombrie 2011

Altar în suflet


Păstrez în mine, ca într-un altar, incandescența privirii tale de dincolo de depărtare și misterul tăcerii în neasemuita ei lumină. Nu știu de unde și când gândul meu s-a aliat gândului tău și parcă de atunci vânturile s-au oprit, apele s-au retras în matca lor și cerul a zâmbit brusc cu o scânteiere de lumină. Există în toată ființa mea un tremur continuu, o pulsație necunoscută, ca un adaos la ceea ce a fost. În mâini țin încă fluierul la care ți-am cântat demult și ecoul cântecului răsună și acum în inimă, prelung. Strigătul a devenit șoaptă lângă umărul tău. Nu ne mai doare asprimea cuvântului rostit în singurătate și nu mai arde zâmbetul schițat în colțul gurii, semn al resemnării și înfrângerii. Nopțile sunt zile acum, zilele sunt clipe continue, vibrații necontenite ale umbrelor de gând și cuvânt. Ne-a cuprins credința vie și nesupusa voință a unui sentiment ce nu se vrea niciodată îngenuncheat. Zburăm învăluindu-ne, ne destăinuim păsărilor albe ce zboară neobosite deasupra valurilor prietene, care tot vin și pleacă murmurând aceeași melodie. Ne dezvăluim lupilor albi din pădurea visului ce ne-au chemat mereu ispitindu-ne. Ochii s-au umplut de lumină și strălucirea ei transformă clipa în diamant. E atâta soare în jurul nostru și atâta iubire! Atâta lumină!

vineri, 28 octombrie 2011

Vino!


Dacă vii pentru o clipă în brațele mele, ca o mângâiere, ca un tumult, nu-ți cer să mă iubești, doar lasă-mă să înfloresc. Pentru o iubire târzie... mai am putere să mă trezesc, să mă ridic aducând ofrande călărețului singuratic, să ating urma potcoavei de pe drumul îmbogățit de frunze amare de toamnă neterminată. Rătăcesc acum fără lacrimi și fără somn, sub ploaia măruntă ce a venit de după deal. Ce bine era dacă floare aș fi fost, să mă frâng printre anotimpuri, să mor înviind. Vino și stai în visul meu, aripi să-mi dai și un sens iubirii. Nopți de vis peste lumea mea coboară și-adun într-un cântec șirag de smaralde și frunze împrăștiate de vânt. Neguri se adună deasupra casei când gândurile mă frământă.
Vino aproape, vino cu ploi de lumină, vino și adu sclipiri de stele peste bolta ce mi-e pavăză!
Și dacă vii....rămâi! Lasă-mă să cred că pot să-ntorc iubirea pe steaua mea. Ape de dor se strecoară ducând departe gândurile negre și luna în cer face rotocoale mari de pace curățând sufletul.

joi, 27 octombrie 2011

Darul meu


În ultimul ceas îți ofer ce e dincolo de cuvinte și viață...
Iartă-mă că îndrăznesc să-ți ofer de-abia acum acest dar.
Sunt eu! Ia-mă! Eu, cea cu a cărei pași te-ai intersectat de mult, cea care există în toate amintirile tale, cea pe care o cauți mereu, deși știi că nu a plecat niciodată.
Îți dăruiesc ce am strâns la capătul întunericului, la  capătul viselor, ce am cules pe drumul întortochiat al destinului.
Îți dăruiesc toate speranțele, toate dorințele, toate zâmbetele senine, tot adevărul din adâncul ființei mele.
Toate gândurile ce mi-au bătut la fereastră în miez de noapte
le-am adunat cu atenție și le-am păstrat pentru tine.
Ia-le acum! Adună bucuriile revărsate în suspine, alege zâmbetele cu pulbere de soare.
Te-am regăsit în mine, același dintotdeauna și am simțit
lumină și răcoare, iubire și liniște. Mi-e sufletul plin la ceas de taină și cuvintele toate îți sărută pleoapele, îți mângâie razele aurii din privire ce străbat perdeaua de lacrimi.  Știu că lângă tine, cu mâinile în mâinile tale, pot atinge visul albastru.
Pot atinge steaua noastră.


miercuri, 26 octombrie 2011

Eliberare


Eliberează ce trebuie să fie liber! mi-a spus. Nu sunt pete pe paginile de mâine...
Știam că viitorul vine o dată cu fiecare clipă nouă. Și-am ascultat cu atenție spusa. Ceea ce mi-a imaginat puteam începe, și mai târziu finaliza. Am ales să o fac repede deși știam ce va urma... eforturi uriașe de-a stăpâni cutremurul din suflet. Nu mă mai simțeam, ca altă dată, fără putere, și îmi găsisem, în sfârșit, timp pentru lucrurile importante. Dar era singura modalitate să rescriu cartea visată. Nu puteam să las visul să treacă... Știam că voi face orice este nevoie ca să-l îndeplinesc. În timp, vei înțelege rostul și drumul ce-am ales. Valoarea vine-n timp. Și cartea asta are valoare în viața mea. Am curajul să curăț minciuna ce-a acoperit pagini de suflet, agățându-se mereu de cuvinte și provocând durere-n jur. Și știu că muguri noi de iubire curată vor schimba rândurile scrise și nescrise, căci am renunțat la trecut, ca să mă pot bucura de ce-o să fie.

Vladimir Kush - Pilowbook

duminică, 23 octombrie 2011

Incredibil de aproape

Culegem picături din soare de pe fiecare frunză a toamnei, chihlimbar și rubin, pentru trecerea pragului dintre lumi. Cu pleoapele închise și degetele tremurând, desenăm conturul zimțat ca de frunză al sufletelor. Te simt în mine dintotdeauna, sunt în tine dintotdeauna. Lumini verzi și albastre ne înconjoară în dans spiralat, ne aprind inimile și ploi de lacrimi ne spală tăcute. Trecem prin anotimpuri în fiece clipă, luptăm cu secundele cerând bătrânului Timp eternitatea din noi. E vremea pentru Lumină, e momentul Iubirii. Astăzi, acum... e loc pentru tot. Surâs și lacrimă împreunate rescriu pagini albe lăsate anume ce-acum le-nțelegem. Și știu că sunt și simt, și știi că ești și luminezi. Ne-am oprit o secundă din goana nebună, din lupta ce ne-a secătuit atât amar de vreme  căci acum suntem incredibil de aproape. Ți-am  atins sufletul, mi-ai atins inima. Ne-am privit în ochi și-am înțeles că binecuvântările erau dintotdeauna peste noi ca niște armuri, ca niște sutane. Am iubit lupta luptând pentru iubire. Nimic din ce a fost scris nu s-a întâmplat altcumva. Au căzut copaci grei peste sufletul meu, s-au prăvălit stânci colțuroase peste inima ta. Și totuși puteri am mai avut să pansăm răni adânci , să vindecăm suflete pribege. Și totuși am râs când inima plângea, am plâns când sufletul striga de bucurie. Cum altfel să fii fost? Sau cum să fie? Vom fi ce-am fost la început și am fost ce vom fi peste veacuri. Împărțim Iubire cu sufletul tot, cu palmele întinse, cu senin în privire, cu lună și soare, pământ și flori, tablouri și muzici.
Păsări albe îmi pictează cerul și soarele arde când ești aproape. Muzici nemaiauzite ne mângâie și sufletele se contopesc. Iubirea ne-a crescut aripi de înger. Batem văzduhul cu ele amestecând culori și cântece. Curcubee și rouă pe trup se opresc aducând trecut lângă viitor. Culegem culori ce-au rămas fără rost și pictăm universul, făcând risipă de ele. Din acuarela sufletelor noastre dăruim lumii Iubire. Și nu mai așteptăm nimic în schimb, știind că tot ce-aveam nevoie... era deja în noi. Tăceri pline de cuvinte am împărțit cu tine și ochii ni s-au aprins în infinit.
Iubirea noastră  are forma cheii și știm de-acum că ea va deschide poarta dintre lumi. Mare și cer sunt totuna, tu și eu totuna.

vineri, 21 octombrie 2011

Albastru


Mă învelește-ades albastrul cerului 
când visul prinde aripi 
din dorință de înălțare. 
Dincolo de albastru 
tace și cuvântul.  
Mă învelește ades albastrul mării 
când caut sensul de a fi. 
În valuri sparte se ascund trăirile 
și-n spuma lor se-împletesc gândurile.
Mâinile-mi se întind a îmbrățișare,
umede de lacrimi de mare și cer. 
Sunt ca o lumânare
înmuiată-n albastru de visare 
la răscruce de înalt și adânc.
E frumoasa culoare a  infinitului 
de unde izvorăsc pacea și iubirea armonios și curg nesfârșite.


joi, 20 octombrie 2011

Ascult ropotul ploii



Acult ropotul ploii...
Zâmbesc printre lacrimi,
știind că totul se-ntâmplă cu un motiv.
Se-nvârt în carusel gândurile
și bătaia sacadată a picăturilor
le împinge mai tare, dându-le viteză.
Mă simt un fluture decolorat de soare
ce nu-și mai știe zborul.
Și a-ncetinit când timpul părea scurt,
când ziua nu voia să se arate,
oprindu-se pe dorință,
cadou nedeschis și aruncat.
Mă rostogolesc în pat,
sperând că într-o zi totul va căpăta sens.
Îmi doresc ca ropotul să se transforme-n simfonie.






miercuri, 19 octombrie 2011

Aripi grele

Plutesc ca un fluture spre orbitoarea lumină a iubirii, până aproape de epuizare. Vibrez, încă mai vibrez în apropierea ta și în saltul spre cer, aprind o candelă. Mă strecor în gândurile tale și încerc să sfâșâi noaptea căptușită cu stele mărunte de durere și dor. Pășesc peste arcada pleoapelor tale ca pe un pod ce duce la lumină. Îmi doresc să te găsesc răsturnat în palmele puternice ale soarelui, dar tu mă cauți și nu știi că am rămas aproape. Gândurile fugare m-au despuiat pentru încă un mileniu din coasta ta și mi-am înfiripat aripi fâlfâietoare cu tăria albastrului de mănăstire. Fiecare privire arde și ne întoarce pe poteca de argint unde pașii noștri au fost alături. Fiecare privire e un semn pentru o nouă îmbrățișare. Te privesc neîncetat, cu lăcomie până în suflet, până când sufletul ți se transformă într-un râu limpede de toamnă aurie. Nu-ți întoarce privirea! Fără teamă orizonturile fumurii îți vor aduce pulberi de stele în ochi. Spaima ochilor tăi aruncă deșert de fum peste drumurile întortochiate ale destinului meu.
Sunt un fluture uriaș peste pleoapa ta și pipăi aerul ca să-ți ajung în suflet, în roua scânteietoare a privirilor tale. Bătaia aripilor crește limbi de foc ce se întețesc continuu.
Sub streașina gândurilor cântecele au amuțit. Șoptim cu greu cuvinte de dragoste și zăpada sufletului se așterne calmă, ca un vis care a început de mult, pe petala unei flori ce tremura în mâinile mele. Pasc gândurile triste aduceri aminte, clipe de foc ascuns ce pârjolește cu limbi amare frunze și flori zdrobite-n trotuare. Nu-ți cer nimic...doar lasă-mă să înfloresc bătăile-mi de-aripă până vine iarna. Căci va veni devreme, aripile mi se vor încărca de nea și nu voi mai putea măsura tristețea. Aburul iubirii încă mă ridică și sunt ușoară ca un fulg. Urma mi se usucă în văzduh și nu mai am umbră.

vineri, 14 octombrie 2011

Versuri de toamnă neterminată


Prin frunzarele amare
ale unei toamne neterminate
peste care a venit iarna prea devreme,
un buchet de flori albe
lăsându-mi la picioare,
am tot rătăcit,
fără somn și fără să plâng,
căutând o poartă spre căminul ce-am visat,
prin ploaia măruntă
ce a venit pe drumul negru, de după dealuri.
Îmi doresc o odaie caldă
unde să-ți scriu versuri de dragoste
pe care să le strâng spre veșnicie.
Îmi doresc aripi noi
care să de sens iubirii
și visului cu noi.

joi, 13 octombrie 2011

Și de va fi război, război să fie!


Și de va fi război, război să fie!
Și jertfă de voi fi, vor plânge munții și pădurile,
florile și apele...
Și de va fi potop, potop să se numească!
Pentru că în locul unde moare iubirea,
troienesc zăpezile, suspină vântul,
se rătăcesc frunzele.
Pentru că fără veste, amurgul mi-a bătut la fereastră
și mi-a arătat semnul dimineții, iar eu
nu am fost în stare să-l cred...

Făptura mea cere uneori ajutor, dar știu
că nu vreau ajutor de la nimeni.
Niciodată, niciunde, nicicând!
Am luptat cu fiecare gest, cu fiecare mișcare,
cu fiecare clipă și cu fiecare-n parte
ca să devin ce sunt.
Mi-am educat trupul și sufletul
să ocolească dorințe,
până când am înțeles că numai cu iubire
și doar din iubire se naște adevărata viață.
Mi-am interzis multe, m-am dezbărat de multe,
m-am închis în mine, în turnul meu de fildeș,
cu multe lacăte.
La poartă veghează lumina și știu că o voi găsi
puternică și-n mine.
Singurătatea mi-a fost pavăză-n războiul
pe care l-am purtat pretutindeni.
Și mi-e și-acum când lupt pentru iubire.
Jurământ cu sânge am făcut să nu mă las
înfrântă, iar pașii alunecă ușor
spre poarta turnului meu.
Voi ieși mai puternică, mai îndrăzneață,
cu oțel în privire și lumină în suflet.
Și de va fi război, război să fie! 






marți, 11 octombrie 2011

Nori


Întreabă-mă de pot ierta,
întreabă-mă,
dar răspunsul ce-l aştepţi
va veni târziu,
în lacrimi îmbrăcat,
în rochie de mireasă resemnată...
Nici Dumnezeu nu mai ştie
ce păcate purtăm...
din zori de zi şi până-n asfinţit,
pe drumul destinului,
fără speranţă.
Acum e nor deasupra,
nori sunt şi dedesubt
luceferii nu se mai văd
cerul  ne arde până-n prăsele...
 Norii sunt cei ce duc lacrimi 
înapoi la izvor, îngreunați de dor, 
împreună cu suspinul inimii.

Ploaie în suflet


Să aruncăm mătasa nopţii,
bezna dintre noi.
Să rămână doar cerul plin cu stele...
Stelele toate să atârne
ca un giuvaer la gâtul nopţii...
Mai ştii,...primăvara vieții...
când mă îngropai
în flori și soare?
Mă ridicai apoi în braţe,
deasupra norilor,
în căldura miezului de zi...

Acum ne inundă tăcerea și
ploile reci ale toamnei
ne spală sufletele.
Te pierzi în ochii mei,
mă pierd în gândurile tale,
...mi-e frig și frică
de-atâta umezeală...

Jill Joy-The rain comes to my soul
60x44 -acrylic on canvas

luni, 10 octombrie 2011

Prințului vânător


Lui Adrian Sărmășan

Prințule- vânător,
cu privire blândă, ochi strălucitori,
cu pieptul uns de muzici şi culori,
îmi pari un crâng de cer și flori,
pictat cu mult albastru și un pic de rubiniu, blând mângâiat
de soare și-o pală de vânt,
așa,...aici și-acum, cum vrei,
rătăcind fragil și ades încercând
dintr-un fir de iarbă a fiarelor
să scoţi un clinchet de harfă.
Cobori din munte,
cu stele în frunte și scut
de aramă dantelată...
Dorul tău răsuceşte
imense rotocoale de suflet hoinar
și tot mai vrei adânc
să-nveți viețuitoarele...
cu șoapte, cânt și îndemnuri bune,
dăruindu-le două verbe
din  oțelul sabiei tale:
a iubi și a lupta.
Lași în urmă-ți timp și dragoste,
lași nisipul albastru al clepsidrei-chitară
și râul rubiniu al rănilor de ciută...
Împarți din pocalul de cleștar
licoare nepământeană
când corzile sufletului
vibrează-n atingeri de îngeri.
Ce falnic  porţi zâmbete cu gust tămâios
și scuturi lacrimi de nor în furtună...
Am vrut să te opresc o clipă,
să-ți spun că știu...
...am locuit odată,
acolo, în pădurea fermecată
cu lei, mistreți și lupi-îngeri,
dragoni și urși și cerbi cu stea în frunte
și toți ți se plecau în cale,
iar tu...tu le spuneai mereu:
"Iubiți lupta!
Luptați pentru iubire!"
Ți-aduci aminte prinț-vânător?
Mirosea a albastru de suflet în jur
și-a rubin de rană...






ADRIAN SARMASAN - Ploaia

Plâns de toamnă




 Parcă am fi adus ploaia...
Vântul e din nou
stăpân peste pământ...
E totul gri,
e totul trist.
Melancolia se lasă peste noi
ca o pătură moale.
E multă tăcere.
Se aude doar vântul
cum fumegă apele
înaltului cer.
Unde sunt păsările?
Unde e căldura din noi?
Unde ne duce vântul?
Plânge ploaia peste noi...

joi, 6 octombrie 2011

Un alt fel de fericire




Tristețea...
e doar iubire în altă formă,
iar suferința ne face să devenim
din nou copii, puri și neînțeleși.
Un plâns bun
poate fi nemaipomenit câteodată,
iar tristețea și nefericirea
nu sunt același lucru.
Tristețea curăță inima.
Nefericirea e o avertizare.
Un semn că iubirea lipsește.
Așa că dacă ești trist... fii fericit.
E doar o altă culoare a vieții!


marți, 4 octombrie 2011

Clipă dăruită


Poemul meu, făurit din lumină și răcoare,
bucurii revărsate în suspine,
zâmbete cu pulbere de soare,
închipuire și cristal, se închină ție.
Regăsindu-te în mine, simt că mâinile tale
în mâinile mele, pot risipi, peste ape,
safire și diamante din căușul palmelor.
Țintuim steaua albastră a Carului mare
și zâmbete apar la ceas de taină,
când prima rază izbucnește prin perdeaua lacrimilor.
În micul tău cosmos sunt certitudinea,
sunt respirația tăiată de vânt sau uneori, de cuvinte.
Știu că acum, nu-ți mai e teamă de întuneric, de vise,
de înfrângeri sau neant, de umbre sau de tine...
Te desprinzi de tot și toate, te regăsești,
pierzându-te din nou...
Te îmbrățișez, te iau de mână,
te duc departe, în magicul clipei,
în cea mai strălucitoare noapte,
acolo unde vântul aduce schimbare.
Zâmbești împrumutându-mi zâmbetul,
căci știi de-acum că eu,
ți-am dăruit clipa într-o imensitate de nimicuri,
ți-am vegheat gândul și ți-am călăuzit inima
către semnul dimineții ce s-a ivit la orizont.





duminică, 2 octombrie 2011

Alina Manole - Dragoste in trei


Roșu, pur și simplu


Privind fotografia ta, păsările toate s-au adunat
și azurul topit pe buza inimii a găsit o fereastră.
Neașteptat am deschis brațele și am cruțat zborul
lor abia început.
Un cântec suav de pasăre măiastră se înșuruba prin aer.
În colivia strănsă în șiroaiele sticloase
o să vină scumpă, plină, o pată de lumină,
balsam de-ntinerire, renaștere sublimă
ca un zâmbet de fată ce colorează cântând,
o rază de roșu soare în rochie curată.
Rătăcesc prin visul tău, la mal de mare,
cu ochii spre stea. Mă cuprinde un dor neștiut 
și atunci, încetinesc pașii în ritmul inimii.
În ochi se văd flăcările dorului...
Ce vis se soarbe acum în limpede izvor?
Ce lacrimă adâncă doare până-n depărtări? Inima...
încă nu a plâns de ajuns și  mâna...e violetă de nesomn.  
Știu că şi tu ai gânduri multe sub frunte, lacrimi ce le mângâie, și doar norii le duc înapoi la izvor, îngreunați de dor, împreună cu suspinul inimii. 
Farmec profund aşterne-n mine marea şi ascult,
ascult sărata muzică a scoicii din nisip.
Mă opresc și ascult. E atâta culoare...
Stai puțin să ascultăm bătaia inimii. Ticăie,
ticăie tot mai tare. Tot mai repede. 
Diferite chemări în diferite cămări ale sufletului...
Ceasul se oprește și străzile vuiesc.
Lacrimile grele se șterg ca noaptea-n zori de zi. 
Ne-nvăluie Iubirea în roșu, pur și simplu.



sâmbătă, 1 octombrie 2011

Departe de mine


Respirații tăiate de vânt, alteori de cuvinte,
teamă de întuneric, de neant,
de vise, de înfrângeri,
de umbre, de mine, de tine...
Singură, deprimată, neajutorată
mă desprind de tot și toate,
mă regăsesc pierzându-mă din nou.
Destinul ne aruncă totul în față și
într-o zi știu că îmi va forța mâna...
Ia-mă și du-mă departe,
acolo unde nu există teamă,
du-mă în magicul clipei,
în cea mai strălucitoare noapte...
acolo unde e doar lumină de stele,
lumina fierbinte din interiorul tău.
Acolo vreau să fiu mereu.
Și tu... să stai de veghe.
Du-mă departe de mine!