Iluzii

La începutul timpului,
la sfârșitul lumii -
întuneric.
Pornesc împotriva curentului,
mă ademenește cerul cu nori
spre Tărâmul Visării.
Sub picioarele-mi
se sfârșește pământul
și împrăștii semințele bucuriei
în jur, pe toate drumurile.
Căldura soarelui
îmi topește lanțurile,
vântul mă aruncă
dincolo de respirație.
Călătoresc peste dureri,
peste temeri.
Peste viață.
Fără să privesc înapoi,
fără să privesc în jos.
Mă apropii de curcubeul
ce mângâie orizontul
fără limitări...
De mii de ani
picură-n clepsidră iluzii...