Tristeți

Nu găsesc vreo vină
omului ce șchiopătează
sau se împiedică
de-a lungul drumului.
Nu port pantofii lui și
nici nu-i car greutatea
ce o duce pe umerii îndoiți.
S-ar putea să fie ținte
ce-i însângerează tălpile,
ascunse vederii tuturor ...
Nu-mi bat joc de omul
ce este jos astăzi,
căci nu am simțit lovitura
ce l-a îngenunchiat
și nici rușinea-i că-i acum căzut...
Mă rog să-și poată duce
povara pusă-n spate,
mă rog să nu se mai poticnească
apăsat de păcate...
Mă doare lăcomia
unor veșnici purtători de haine duble
de a-l atinge cu vorba sau cu piatra.