marți, 29 iunie 2010

Timp

 Te uita, ploaia spala tot, si vine
Cerul senin pe pleoapa sa se aseze.
In mine muzici cresc din ce in ce mai bine
Si sunetele-ncep ca sa vibreze.
Ramai aici si lasa-ti ochii-n jos
Si-n suflet tot ce-i mai frumos.
Hai sa uitam aceasta seara trista,
Hai, lasa-ti ura-n umbra racoroasa
Si vino sa zburam cand stelele se-arata.
Simt o dorinta tot mai mare
Sa ma ridic spre zile ce exista.

Privesc doar ochii tai ce ard.
Ti-aduci aminte?
Timpul spala tot...
Ganduri, cuvinte...
Ma-ndeamna s-ascult, ma-ndeamna sa tac.

marți, 22 iunie 2010

Suflet calator

Focul iubirii este mereu viu in inima lui mare.
Dumnezeu i-a pus in ea o floare de purpura
Ce tremura pentru oricare. Si-un vis.
Cand il asculti, te uiti cu-nfrigurare
In ochii lui adanci, cuprinsi de dor.
E calator mereu si-mparte dragoste si ganduri,
Plecat in lumea lui, aiurea.
Ii sunt deschise portile de vis
De vraja care se ridica din dulci acorduri de chitara
Ce-n nopti de dor inroureaza ochii si
Sfasaie cand simt ca te apropii.
E-un om ce poarta-n piept un dor nebun
De dragoste curata.
E-al nimanui si-al tuturor,
Caci de-l asculti,
Iti lasi uitarea-n zari
Si pleci descult.

luni, 21 iunie 2010

Gânduri

 Nu privesc înapoi, îngrop trecutul pentru că s-a dus. Nu mă îngrijorez pentru viitor, încă nu a sosit. Trăiesc prezentul în aşa fel încât să rămână numai amintiri placute, trebuie să-l fac atât de frumos încât să merite să-mi amintesc.
Totul se întâmplă cu un motiv, nimic nu e întâmplător.
Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea.
Trebuie să dovedesc că exist. Sunt două zile importante în viaţa mea: una este cea în care m-am născut, iar cealaltă cea în care am descoperit de ce.
Cele mai multe lucruri e mai bine să fie spuse. Persoanele care contează în viaţa mea nu se vor supăra dacă o fac. Să spun ce simt.

Oare cei ce au puterea să schimbe lucrurile sunt un pic nebuni, rebeli, nu îşi găsesc locul, nu respectă regulile? Poţi să nu-i crezi, să nu fi de acord cu ei, dar nu poţi să-i ignori. Ei sunt cei ce aduc schimbarea. Cei care te pun pe gânduri.

Am încetat să mă lupt cu gândurile mele. Cu demonii interiori. Acum suntem de aceeaşi parte.
Ce pot sa fac? Chiar daca ştiu că greşesc...mă aştept la asta....Poate mă înşel, poate nu e o greşeală....Adevărul e ca nu ştiu ce-mi aduce ziua de mâine, viaţa e o călătorie nebună, nimic nu e sigur.
Dacă aş avea o floare pentru fiecare clipă în care am zâmbit sau am râs, m-aş plimba într-o grădină superbă.
Nu părăsesc ceva ce nu am avut niciodată, privind înainte zăresc viitorul.
Îmi asum riscurile. Nu încetez să visez pentru că nu e nimic greşit în a-mi dori mai mult.
Viaţa e ca o fotografie. Developăm negativul.
Trăiesc după zicale care spun exact ce simt.Mă plimb, mă ascund, mă descopăr, iubesc, urăsc, mă enervez, trec cu vederea, trăiesc clipa. Ce se întâmplă, se întâmplă pur şi simplu. Fără regrete!

marți, 8 iunie 2010

Femeia-chitară

 

Chitara-n trupul tău iar plânge.
Plânge, suspină și cântă.
Aerul vibrează și roua
tremură pe gene.
Împletești din sunete o scară
ce duce până sus, la stele.
La lună.
În larg vuiește marea și un cântec
pătrunde până la oase.
Iubirea nemărginită, zarea,
îmi umple inima
și razele lunii, sufletul.
Ai trupul de chitară și chitara ți-e trup.
Cântecul tău și cuvintele tale fac văzduhul să tremure.
Degetele vuiet dau pe corzi, iar conturul tău arde.

miercuri, 2 iunie 2010

Tata

Tata, am toata amintirea ta stransa-n mine ca o chilie
Dumnezeu stie...
Afara, vara cu ploile ei se incoarda
Verdele din fereastra incepe sa arda
Si-mi maresc ochii, cum mi-i maream copil
Tu stai ingandurat, eu de fereastra ma apropii tiptil
Si-mi intind mainile in ploaie, si-n cantec de pasari
Si-n strada.

Atat de obosita

Atat de obosita in fiecare seara sunt
De parc-as duce eu pamantu-n spate,
De parca-s blestemata de ceruri
Ca sa le simt puterea lor albastra.
Si-n schimb, eu sa le dau un strigat
Cat e de lunga ziua.
In fiecare seara sunt atat de obosita
Si clocotul de vise stralucite rupe-n mine
Dintr-o matase-mpaturita de bunica.
Sunt totul cateodata si nimica.

Atat de obosita sunt incat
In dulcea, minunata amorteala
Aduc pe piept comoara vegetala
Rotunda, umeda si clara
Aduc acolo, jos, langa calcai
Izvor din muntele dintai
Si aerul primar in respiratii
Imi curge-n violete vibratii.

Incet, adorm,sa-mi treaca oboseala.