luni, 26 decembrie 2011

Bilanț


A rămas ceva din buzele tale
pe tâmpla mea albită de vreme
și-așa voi fi mereu aproape de tine,
de gândul tău incandescent...
Câte puțin tot îți vei mai aduce
aminte de mine, de noi,
măcar cât o fâlfâire de aripă
peste creștet de copil...
Steaua polară îmi aduce înapoi
lumina din noaptea de vară
lungă, albastră și clară,
în care suspendate portocale
dau iz de sărbătoare de iarnă
curată și început de an fierbinte.
Un început de timp râvnit
în care să întoarcem iubirea
spălând-o cu lacrimi fierbinți
ca o ploaie de toamnă târzie.
Ciudată ploaie pentru iarna în care
am intrat în picioarele goale,
împrăștiind sentimente!
Se spulberă zilele, una după alta,
și ne regăsim iar, în prag de sărbători,
cu păr cărunt de atâta zăpadă,
ne regăsim în fiecare anotimp
și fiecare anotimp
e un amestec de an întreg
cu arome, anotimpuri, iubire și vise
ce ne măsoară fericirea,
bucuria,... tristețea.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu