Pasărea albastră

Pe malul apelor dulcege, seara,
răsare-n stropi de aur pe nisip,
o pasăre albastră
ce-n faţa veşniciei e nimic.
Bătaia aripei într-o clipă
pe-naltul cerului senin
coboară uşor şi se ridică
în miezul timpului prea plin.

Suntem noi, cei trecători prin lume
şi ale noastre bătăi de inimă nebune.