A-nceput să mă doară spatele, de muguri de aripi.
M-am învelit într-un umed cearşaf
să-mi treacă durerile.
O să am aripi albe şi mari, libere,
ziceam şi-mi muşcam buzele...
O să am nişte aripi albe şi mari
să merg până dincolo în oraşele albe
unde cu toate că nu plouă niciodată,
nu e praf şi e multă linişte.
Acolo tot cerul e un soare rotund,
rotitor şi sonor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu