duminică, 16 mai 2010

Gânduri






O să murim încet în tăcerea noastră...
Cu degetele mele de copil înrăit,
tremur pentru orice lumină, subit,
Cât sunt de puternică?
Sau cât sunt de slabă?
Am un iubit cu care cutreier un parc...
Mă legăn pe-un vârf de copac,
de parc-aş avea între mâini
întreaga pădure de-acas'.
Undeva între. Mereu undeva între.
După ce voi obosi cu gândurile de mijloc
am să mă-ntorc în oraşul copilăriei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu