luni, 22 octombrie 2012

Căi

Ne pierdem
în lucruri care nu contează
în mările furtunoase ale emoțiilor,

ne îndoim
de adevăratul destin,
de scopul încercărilor
ce ne copleșesc adesea,

ne uităm
în genunchi de durere,
de lipsuri și nevoi,

ne agățăm
de timp și de cuvinte
ca de niște profesori
ce ne îmbibă sufletele
cu înțelepciune,

ne ascundem
în adevărul din spatele
a ceea ce credem că vedem,

ne obsedează
iubirea de învățare,
iubirea de iubire,
misterele propriilor vieți
în derulare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu