Mi-e bine când simt iar căldura ta, e-un foc ce dogorește tare și reînvie culorile vieții, e lumina ce-a îngenunchiat umbrele. Mi-a fost frig, tot mai frig, până când am deschis ochii și te-am văzut aproape, apoi, am întins degetele și am rupt întunericul, căci putere mi-a dat înflăcărarea ta. M-am eliberat din visele urâte, am zburat spre dimineața sufletului
când mâinile mi s-au încălzit tot mai tare.
Flăcările mi-au uscat roua obrajilor, mi-au readus strălucirea privirii ce era tot mai ștearsă. Mi-e bine și mă apropii tot mai mult, până când cu mâinile îți ating focul inimii, până când mă pierd în tine. Privesc din interiorul tău și știu că vine o nouă dimineață...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu