Aștept muzica zăpezii ce ne va adăposti sufletele de viața pestriță, ce ne va acoperi cu alb pieptul în culori și nimeni nu va mai da atunci de noi. Lumea o să întrebe unde ne-am ascuns, și poate, într-un târziu, va afla că a mai rămas doar o aripă înghețată de tremur ușor ca de pleoape. Ne vom încălzi sub zăpadă cu sărutări fierbinți, de pe umerii albi zăpada-mi va aluneca rochia de gheață și suflarea ta o va topi încet. Mai târziu, vei lua în pumni apa și o vei sorbi cu sete, zăpadă topită de amintiri și lacrimi ce sunt acum izvor de nouă viață. Îți voi descoase cămașa albă în dreptul inimii, căutând sângele tânăr de pe piept și voi alunga suspinele-țurțuri ce-l împietresc. Albi și strălucitori vom fi, cu brațele clocotitoare însemnate de iubire pe jumătate ascunsă sub stele diamantine. De sub cristalul de pe ramuri, copacii sufletului vor adulmeca cerul și vor îmbrățișa luna întreagă. Aștrii vor da buzna, aburi de stele surori, și vor lumina noaptea calmă cu atâtea vise-n ea. Iarna va străluci în ramuri și câmp, în ochi, în noi și ne va îmbrățișa trupurile calde în catifeaua ei. Pașii ni se vor pierde sub nămeți și dealuri ninse cu alb de suflet. Numai inimile vor rămâne focuri pâlpâind, căci în rest de-atâta alb, ni se va părea că am orbit. Aștept iarna aceasta, aștept muzica zăpezii să-și întindă -n tihnă fulgii peste pleoape, aștept să ne trezim cu ochi de copil, în pragul bunelor și bătrânelor sărbători. Se spulberă zilele, una după alta, apropiind tot mai tare clipa când moșul cu aripi de nea va aduce o ramură de brad peste umărul meu și un glob de sticlă colorată învârtind iubirea în palma ta, caldă de bucurie, fremătând de gânduri bune. Aștept...aștept zăpada aceasta să ne adăpostească în albul purificator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu