vineri, 27 mai 2011

Rămășițele timpului

Se vedeau pe albele cuburi de piatră mâini ale sclavilor de război și mâini ale Afroditelor gânditoare la ora înstelată călătorindu-și visul. Cedrul sărat al corăbiilor grele stăpânea apele și nisipurile și coasta înverzită. Cu privirile mărite spre Olimp mâinile lăsau în piatră urmă de petală. Țărmurile înflorite de florile spirale sau ovale sorbeau anotimpuri calde și soare. Tinerele fete purtau pe umeri blânde, sclipitoare, amfore adânci, alunecând cu ele malul în picioarele desculțe prin murmur de scoici ce străluceau pe stânci. Sculptorii topeau piatra când ca o flacără dalta desena pe rotunjimea inimi lor mișcătoare explozii stelare. Pietrele treceau, una apoi alta să se gătească și preschimbe prin fața soarelui, clare când sunetul unei lire se strecura vibrând. Plăpândă tremurare pe marmură suia străpunsă, a trup de tânără zeiță preafrumoasă prindea să cânte piatra - strălucitoare stea. Ducând fierbinte mâna la ochi cel ce cioplea în pulberea din aer, rămase orb o clipă, văzând cum dintre pietre mute se naște viața sa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu