Mi-e sufletul o pânză albă pe care Lumina creionează ușor o pădure, flori și gâze, păsări colorate. O mulțime de minuni se arată încet și cresc într-un dans nemaivăzut. Florile mă umplu de culoare și fericire. De vise frumoase. Din semințe plantate cu grijă răsar pe rând speranțe și gânduri bune, iubire și liniște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu