Rochia mi-e jumătate zăpadă,
jumătate ploaie de primăvară.
Gândurile sunt petale spulberate
care urcă spre azur tremurând.
Dintr-un colț al ochilor mei
crește un peisaj puternic colorat
ce îmi inundă gândurile.
Împușc cu păsări zările și respir adânc
clipa de dragoste.
Peisajul care-mi umple ochii
aduce o vibrație și între mâini
îmi crește o clepsidră azurie
în care nisipul umed blochează clipa.
Din răcoarea umerilor mei
trag seve muguri de aripi
și plutesc ca un fluture
spre orbitoarea lumină a iubirii
până aproape de epuizare.
Un praf trandafiriu
îmi transformă pleoapele în sidef.
Din cer coboară ploi subțiri și reci
și primăvara vine încet pe o potecă udă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu