joi, 27 ianuarie 2011

Dor de acasă



Mi-e dor de casa cu cerdac, mi-e dor de tot ce-a fost pe cărărui de dealuri şi livezi, de nucul cel bătrân, de ciobănaşul cu sutele de oi ce stau pe coame de otavă în nopţi cu lună limpezi şi clare ca să sufle-n spuza stelelor, de poveştile de odinioară când ţara ca o inimă rotundă ne aduna şi fericirea ni se ridica spre cer. Mi-aduc aminte de parfumul fânului proaspăt cosit, mirosind a obârşie de vatră luminoasă de dac şi de roman.
Unde ne sunt toţi paşii ce-i aveam la început? Gândim mereu că suntem latini, dar e doar o sfântă clătinare-n timp. Acesta-i firul pe care la început s-a ridicat steaua ciobănaşului ce cânta la naiul făcut din oasele strămoşilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu