vineri, 17 decembrie 2010

Lorelei







De-o fi să mor alături
să nu te sperii, să nu plângi,
e doar călătoria ce o fac în jurul lumii.
Cutremurată, în cimitirul vieţii mele tac.
Plâng flori triste pe mormânt, plânge tinereţea mea
şi muzica răsună în urmă.
O să mă ascund pe un vârf de munte,
să vină neamul păsărilor să-mi cânte
cu tril multicolor şi vesel, să nu se ştie că m-am dus.
Să creadă lumea c-am plecat
pentru o vreme, pe o plajă
sau pe o stâncă de pe tărmul unei mări
ca Lorelei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu