Îmbrăţişare

Tu ştii prea bine cine sunt de mult, dar nu ai vrut să crezi că ştii.
Şi-atunci am răscolit durerea cea dintâi.
Sunt stele căzătoare sus pe boltă şi cad mereu şi o să cadă tot mereu.
Avem o viaţă trecătoare, fumul atâtor amintiri,
ce trece peste frunţile de stele.
Te-ntorci pe partea somnului pustiu şi răsuceşti o cheie-n buzunarul sufletului.
Ce se mai poate întâmpla în umbra dorului?
Te cauţi de vise şi nici nu le mai ai....
Dorul tău topit s-a dus şi te doare puterea lăuntrică a gândurilor, dorul meu încă mai e....Păcat!
Se stinge flacăra iubirii şi-n noi rămân două grave urme de ploi murdare.
Se stinge-ncet...Iubirea. Ne îmbrăţişăm, dar rănile ne plâng cu lacrimi de sânge, rubiniu ca vinul bisericesc.
Însângerată te caut şi tu esti încet, mai blând şi mai neputincios.Vei rămâne la sfârşit, înţepenit de doruri, înfrigurat de căutări dar nu te va mai striga nimeni pe nume.

" Embrace - 2010 " by Ana Emilia Matei
Description : 36" X 48"
Medium : Acrylic on canvas