miercuri, 4 mai 2011

Chitară și vis

O chitară prăfuită am găsit plutind în valul visului și am lăsat-o așa ca pe o mângâiere în întunecimea sufletului plutind. Târziu, aproape de trezire, încă sperând că este doar un vis, un joc, am mângâiat-o cu degetele răsfirate, unduind-o ușor apoi deasupra capului ca pe o sabie a lui Damocles. Am coborât în grădina cu animale exotice, am tot coborât cu chitara deasupra visului meu semănând cu o sabie vie ce pâlpâia ca o limbă de foc, ca o stea. Am descoperit încet că această chitară prăfuită, cu urme de degete pe ea ca într-o îmbrățișare erai chiar tu, dar urmele degetelor nu erau ale mele. Apoi am simțit că nici cântecul nu era al meu, eu eram doar ascultătoarea fidelă a acestei chitări puțin prăfuite și la final am aflat de ce cântecul sumbru era atât de amar. Dincolo de penumbre se ascund cântecele ca o adiere, ca un vuiet de valuri, ca visele ce ne urmăresc. Sunt cântece ce ne mângâie gândurile și ne ajută să pășim drept și fără teamă spre soare. Fără timp orizonturile devin curcubee și totul se transformă în dans de aripi.

Un comentariu: