marți, 25 ianuarie 2011

Dimineaţă în vis




Cerul era încă lăptos, pădurea încă mai fumega şi pe perete sfinţii încă îşi ţineau mâinile împreunate la începutul zilei. În întoarcerile zvâcnite, sângele îşi creştea puterea sub argintăria pâlpâietoare din rouă. Ghirlandele de cetină s-au strâns lângă trunchiurile înalte pentru a începe urcuşul spre porţile zilei. Râul venea repede, pe jumătate tulbure. În casele de lemn era cald şi mirosea a mâncare. Femeile deschideau ferestrele şi din când în când murmurau cântece puţin triste. Ziua se desfăcuse din îngenuncherea nopţii şi pentru o clipă casele s-au clătinat. Fântânile spărgeau aerul cu fire subţiri şi reci de apă. M-am apropiat cu un cântec în mijlocul pieptului şi am întins mâinile în jocul firului de apă. Ziua albă, curată şi strălucitoare s-a întins peste rotunjimea pământului, îmbrăţişându-l cu bucurie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu