Iubirea schimbă multe

Iubite, întinde-ţi mâinile şi lasă-ţi castanii ochilor să crească spre mine.
Cuvinte neîncăpătoare îmi topesc sfiala şi-mi fac pielea să miroasă a gutuie.
Răspândesc aroma prin casă.
Însemn această zi cu tristeţe şi cânt despre păsările sufletului.
Nu e greu să-mi înţelegi durerea...
Viaţa trece simţind Lumina şi gemând pentru Iubire.
Când păsări cu grele aripi îmi bântuie noaptea, poezia devine macabră ghilotină a sentimentelor.
Drumurile îmi taie noaptea în două şi îmi servesc la masă somn chinuit cu zeamă de melancolie.
Caut mereu zâmbete bune ca un scut împotriva deziluziilor.
Ploile de toamnă îmi dezacordează speranţele şi-mi departează pământurile.
Somnul aduce vise în cuib şi ţine ochiul treaz.
Mă cuprinde teama pierdutului Timp şi nevoia mă arde în piept. E o sferă fierbinte...
Fără să vreau, te invoc şi molatice gânduri le joc la ruleta sorţii.
Cine îmi poate fura jocul de gânduri în care am clădit Iubirea?
Ea ne ţine în cerc strâns şi ne săgetează cu raze de soare.
Desfă-ţi coaja de teamă şi ascultă ...lumina ne cheama.