Dumnezeu ne-a zâmbit

Dumnezeu ne-a zâmbit după ploaia care a spălat tot. Toate neliniștile și toate păcatele. Apa verticală, din cer în pământ, a curățat lumea.
Ploua cu șoapte stinse, ploua cu gemete.
 Cerul se unise cu pământul printr-o perdea de apă. Ușor, ușor picăturile au devenit mai puține, mai rare, până au dispărut. Pământul sorbea cu sete apa purificatoare.
Deodată cerul s-a luminat. Un arc de culori a apărut, apoi altul. Porți între lumi. Curcubeele împărțeau cerul în trei. Păreau că delimitează lumile paralele. Porțile dintre Rai și Iad. Lumină și Întuneric.
Nori roz și un soare incandescent la apus completau tabloul divin.
Se lăsa noaptea peste noi. Noaptea în care visele devin realitate. Și Dumnezeu ne zâmbea așa frumos...