Furtună

O toamnă bogată în dragoste, în vise și speranțe.
Vântul de apus va aduce un nou paradis.
Cât te-am rugat să rămâi...
știam că atunci când va veni iarna, tu prin zăpada înaltă te vei gândi la alta.
Îți va fi ușoară viața, de mă vei uita.
Când lacrimi vor cădea de sus, când tot ce e de spus s-a spus, ne vom aduna aici ca să tăcem.

N-aș fi crezut că dragostea ce-am mângâiat-o zi de zi, ca doi copii, s-ar prăbuși la o vibrație a vântului de nord.
Cât te-am iubit doar eu mai știu și poate tu, atunci când îți amintești. De-o faci, te doare și-ntorci capul încet când pășești pe lângă banca unde-am stat și am visat. Acele nopți când am visat...
Acum sunt mai bogată cu o dragoste și mâine de ne-om întâlni, am să zâmbesc pentru că eu, eu încă te mai iubesc. Nimic nu mă poate opri, nici bucuria, nici forța de a fi. Când nopți de-a rândul visele cresc sub steaua albă tremurând în urma ta, eu știu că și steaua mea e lângă steaua ta. Și poate ne vom reîntâlni ca-ntr-o fericită întâmplare...