Cât te iubesc...

Cât te iubesc...
ştii doar tu şi mama
ce mi-a legănat trupul!
Atâtea stele deasupra sunt,
îşi cerne simplu timpul
clipe proaspete pe noi,

fuioare largi
de semne ale vântului
mă înconjoară și caut
un gest de-al tău
care să mă încălzească.
Stele reci de lacrimi
devin rubine la colțul ochilor și mă întreb
dacă e bine așa...
În amețeala serii păsări plâng și apa
își freamătă neliniștită unduirile
acoperindu-mă.
Iubirea doar, rămâne,
amforă cu miere lovită de val.
De-ar fi să mor,
aş vrea în braţele-ţi să mă sfârşesc,
să mă topesc de dorul ce m-apasă acum...