joi, 30 iunie 2011

Perdeaua ploii

Streșinile curgeau vinete boabe de struguri, ce măsurau timpul umed cu bufnituri greoaie. Cădeau ape-n nesfârșire, pământuri înecând și tencuiala caselor se-nscria cu miros de var în aer.
Demult fuseseră câteva zile când soarele dăduse, cu mâini de grea lumină, perdeaua ploii la o parte, ca o cortină sumbră cu nori plumburii ce născoceau torente furioase și lungi. Tot mai rar găsim azi raze ca să legăm cu ele frăție și atunci, cu spuma apelor, dantelă spartă de dor, aruncată peste drumurile întortocheate ale destinelor facem pace într-un târziu. Speranțele încă stau agățate la streșinile caselor. Străluce de băltoace, întinsă între răscruci, ca o oglindă spartă din sticlă prea subțire, fâșia de potecă ce drept duce spre adăpostul sufletelor.

Un comentariu:

  1. Carmel Georgescu:Atat de frumos mi-ai povestit pictura! Multumesc Laura! "Străluce de băltoace, întinsă între răscruci, ca o oglindă spartă din sticlă prea subțire"

    RăspundețiȘtergere