Un susur de stea înconjoară lumea aceasta mică în care trăiesc. Dorința este mare, orizontul este prea mic, trece printre munți ca o cărare și sufletul se strânge. La țărm scânteieri de lumină se plimbă pe aripi de păsări. Caut până și în valul care se apropie, în iarba ce dansează ușor în bătaia vântului aducând surâsul. Ecoul sufletului are ceva din mișcarea lucrurilor ca niște umbre reci din propria-mi retină. Încerc să nu privesc înapoi ci doar către linia orizontului unde cerul și pământul se împletesc întotdeauna. Oglinda destinului, precum sus așa și jos, reflectarea unui drum scris demult undeva, în infinit, cu litere de sânge în cartea vieții. Pictez cu sufletul, scriu cu inima, din adâncimi spre în afară, către soare. Lumini de vis, lumini de dor, muzici sublime mă înconjoară treptat. Lacrimile se transformă în nestemate ce cad cu clinchet în jur și atunci știu că rugăciunile au fost mereu ascultate. Suflete dragi, mereu alături într-o iubire ce învăluie cu căldură tot. Și știu că devenim un întreg prin cuvinte, prin sunete și culori. Și atunci albul sufletelor se îmbină cu roșul iubirii de tot și toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu