Avem atâtea Ane, meştere,
să vină ploile mari, să vină,
avem în noi destulă lumină,
destule Ane,
dărâmă-se mănăstirile,
casele noaste calde,
vom face altele.
Avem destulă lumină
chiar în zilele sure
când plâng clopote
peste pământurile proaspete.
Din naşterea de pe albul ştergar
până la moartea fără bucurie,
lumina supremă să cadă.
Avem în inimi străveche baladă,
cântecul prim pentru care
sufletele s-au născut
prinţi de poveste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu