marți, 1 februarie 2011

Gânduri luate de vânt





Venise un vânt puternic, ca o răzbunare şi-mi luă toate gândurile din mâini. Aproape că mă luă şi pe mine. Până atunci fusese în jur o melancolie în care vântul se scurgea încetinit, dar acum se înteţea brusc, înghesuindu-şi umerii răcoroşi între braţele mele umplute cu gânduri pe care le împrăştie ridicându-şi spinarea spre gurile deschise ale bolţilor albastre ale nopţii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu