Fiica toamnei

Ma rasfat in aceasta toamna sacra, aducatoare a atator bucurii launtrice care la randul lor aduc atatea alte bucurii, si tot asa, e o ploaie de roiuri de frunze multicolore, de fluturi ai bucuriei.
Frunze de toamna fosnesc si tes ganduri, ca o ghirlanda ce ma invaluie, ce ma pune la adapostul amintirilor.
Frunzele ard si toamna fosneste, cautandu-ma.
Final de septembrie ce aduce o energie ce trebuie descatusata peste cuprinsurile cununii de ganduri.
Intind mainile dupa visele mele si tremurand, caut lumina.
Toamna ma cheama. Aud pasii ei in departare. La mine ajunge cate o frunza din coama ei.
E ca un cal ce necheaza prin paduri, venind mereu. Venind cu un cantec pe buze.
Ce bucurie! Cata bucurie! E bucuria unei aparitii pe care am dorit-o.
Sunt o fiica a toamnei si toamna e atat de plina de fluturi si amintiri.