joi, 30 septembrie 2010

Semnul



Straluminat in clipa, infrigurat si sfant
Pasul sovaitor si-l cauta
Pe miile de trepte spre lumina

N-a fost nimic, doar zborul vesel
Ce-a cutremurat frumosul zambet
Ce-ai ivit pe fata limpede de trista.
Un veac de asteptare
Si acum...
Acum in cel din urma ceas
Cand geana ta mai tremura-n apus
O umbra de-ntuneric, racoroasa
Te roaga sa astepti.

Pe umedele gene rasare roua sidefie
Regrete amare.
Pe bolta-n cascade amare
Se joaca ingeri roz.
Mai sus intr-un senin fantastic, ireal
Ciorchinele de boabe diamantine
Se revarsa din belsug
In palma Dumnezeului
Care calm, masoara timpul cu intelegere
In punctul cel mai inalt al boltii.

Timpul care fuge mereu, se naste din nimic.

Un comentariu: