Când uiți
ușile sufletului deschise
liniștea picură-n tânăr izvor
ce-n limpezimea lui răsfrânge
curgerea lină a norilor.
Sunt dimineți ce mă găsesc
cu palmele căuș,
adun contur de nor
și-l sorb cu sete.
Sunt nopți când cerul
se adâncește-n suflet
ca-n apa de izvor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu