Curg lacrimile lumii tot mereu,
se revarsă peste margini...
Bat clopotele a jale,
sufletele -
trestii ce se îndoaie.
Și totuși...
ne întoarcem la vis...
Același gând ca o săgeată
cu vârful înmuiat în otravă
pentru răul din noi.
Întoarcem roata vieții,
rostogolind-o,
cu setea de joacă
a copilului.
Fluturi multicolori,
visele, coboară
spre flori
cu petale ademenitoare
zi după noapte,
ceas după ceas...
Octavian Florescu - Shadow of life
E o impresie... O ceață fină prin care se poate intrezări conturul unui sentiment prea puțin conturat, imprevizibil.O idee care poate fi utilă intr-un anume moment unui suflet rătăcit...
RăspundețiȘtergere