Poteci de suflet

Primii fiori, prima durere,
prima privire curată
pe marginea prăpastiei sufletului meu.
Poteca de lumină de pe coastă
o urcă dimineaţa o ciocârlie.
Pe aceleaşi poteci rătăcind,
cu întrebări care cresc,
iubim din nou cu suflet curat,
de mii de ani, fără ascunse feţe.
O mişcare fac şi sufletul
se umple de noi poteci
pe care poţi să o iei de vrei,
dar pietrele străbune care tac
apasă ca o cruce.