Floare de colț, visul meu din zori,
voce cu suflet înflorit,
adun cu tine toată primăvara
ce o sorbim cu ochii.
Vise vin și trec prin somn,
trec pe ascunse poteci,
prin temple dărâmate în ruină.
Cărămizi de dor clădesc
un cuib de taină,
vis minunat, stea proprie,
lumină pâlpâind ce vine în plutire
și învață ceva de la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu