Cântec

Un cântec suav de pasăre măiastră se înșurubează prin aer. Un cântec ce mă trezește din somn și atunci văd visele de lumină trecând peste visele de nor. O nălucire, niște cai trandafirii ce dansează frenetic în valuri de mare. Din iubire poți întoarce pe orice parte gândurile. Îmi frământ gândurile încet cu mâinile amândouă. Mi-e slobod gândul bun înspre zări și încă nestinse doruri mă îndeamnă spre steaua ce mă poartă sus. Cuvintele se aud șoptit și aprind marea dragoste de stea. Ochii îngână străluciri de rouă și caută cu gândul să găsească răspuns, să răstălmăcească plânsul ca pe o ploaie de primăvară. O lacrimă rămâne suspendată și se dilată până la uimire. Când iubești e o simplă joacă să poți să zbori, nu te mai gândești că viața e deasupra, atât e, doar un dans în doi printre petale de flori înmiresmate. Murmur cântece despre răsăritul de soare şi inima zvâcneşte de iubire. Iubirea se naște din nopți de visare ca stelele. Sufletul dănţuieşte a primăvară.