Ultima rugăciune

Întreg poporul vă roagă să încetaţi teroarea cu care încercaţi să-i duceţi pe părinţi la cimitir...
Aceştia sunt sacrificaţi spre neam de înţelepţi români, v-au dat mâncare, vorbe şi speranţe ce-au fost ţesute în dulci şi bucuroase clipe. Sunt inimi de români în toată lumea şi sunt lăute vechi ce poartă-n ele întregul duh al neamului, comoară găsită într-un târziu. Voi, albatroşi de argint, aduceţi în inimile noastre roiuri de stele şi de vise. Vă rog lăsaţi o clipă zborul, a sosit clipa de pe urmă în care cu un zâmbet pot să apară iarăşi iubiri de neam şi ţară şi poate şi de primăvară.