De câteva ori pe zi trec scotocitorii de gunoaie ca nişte umbre, hămesiţi, priviri întunecate, mâini murdare, tomberoane, ghene, zgomote de fiare flămânzite, tot aşteptând o zi norocul mare ca să dea peste buza paharului vieţii.
De ce cei care au ce şi-au dorit, trântesc sudălmi treziţi din somnul dulce?
La fiecare masă cel ce-mbucă nici nu-şi dă seama că osul sau colţul de pâine poate linişti firmitura zilelor de mâine din ochii flămânzilor.
Încă mai plouă cu razele lunii, mai e puţin şi iarăşi vor porni la drumul lung căutătorii fără de nume, cu gînd curat, fără păcat, poate doar acela de a spera că ninsoarea de la masa celui bogat mai poate linişti tremurătoarea trecere a nopţii înspre zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu