Tu ştii acum că sunt departe,
că nu te văd, că nu te ştiu,
dar ne ţinem uniţi în veşnicie,
hrănindu-ne cu raze aurite din dragostea
ce nu ne desparte.
În zodii norocite ne-om topi.
Mai ştii durerea ce-mi umezise ochii şi i-a deschis apoi?
Zărindu-te atunci m-ai alinat şi mi-ai mângâiat rănile adânci lăsate în suflet.
Mângâierea pe care conturul tău mi-a dat-o m-a însemnat pe viaţă, mi-a dat putere pentru o viaţă. Acum, atunci, întotdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu