Bucură-te, mi-a spus tata, dacă vei sta sub streaşina sorţii, apărată de ploaie şi bucură-te dacă în loc de pâine moale, vei ţine în mâini o coajă uscată pe care s-o înmoi în picurii ploii. Du înainte crucea stejarului tău pe care o vor împlânta alţii în piatra eternităţii. Va fi mult de lucru şi timpul va trece repede. Vor fi oameni cărora le vei alunga înceţoşarea din imagini. Te vei legăna în codrul de suflete. Vei fereca inima încă o dată de-o dragoste pierdută şi alta câştigată, de mult prea mult şi nu ca prima oară. Vei număra lent plopii ce se înfioară a fericire. Vei trece în câştig pe alunecoase poteci de suflet. Flori de scuturi, se vor transforma în fluturi. Îţi vei lăsa gândul stăpân şi lege. Vei râde clar şi hotărât. Ochii îţi vor ruga brazii înalţi să-şi scuture zăpada deasupra ta. Vei scrie în timpul zilei şi în miez de noapte. Vei coborî pietre din munte. Vei trece pe străzi vechi cu dor de nou. Vei căuta mângâierea gândirii şi culorile cuvintelor. Te vei reîntoarce la bucuriile simple ale copilăriei şi la amintiri despre căminul drag. Vei simţi dragostea pentru oameni cu singurătatea pustnicului. Vei căuta prieteni adevăraţi pentru suflet ca să împărtăşiţi lumina în preajma unei cafele aburinde. Din lacrimi vei face splendid şirag de pietre strălucitoare. Vei zâmbi prevestind lucruri bune. Vei simţi aerul tare până în adâncul sufletului. Vei uita teama, căci teama e fum.
Şi mai ales nu vei uita ca tot ce renaşte, se naşte din Noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu