Ploi de lumină, de cântec şi Iubire.
Ce dar de preţ să-ţi dăruiesc?
Să încercăm un leagăn să-ntrupăm
din vise curate şi albastre.
Un foc de raze îţi trimit,
sidef şi margean ca să-ţi răsune-n clinchet dimineaţa,
din somnul dulce să te trezească şi o nouă zi
fereastra să-ţi deschidă, cu tril de păsări ce se-nalţă
spre zări mai bune şi spre universul în care fiinţe mici suntem.
Vise albastre împletim. Cuvinte amestecate.
Dorul ne cântă tristeţile amare ce parcă le cautăm
in fiece clipă de pustiu...
Nu mi-e destul să ştiu că eşti lângă mine şi
că te vreau mereu...
Gheaţa urcă-n soare, rece, dură, strălucitoare şi-mi fereacă iubirea in suspin.
Păsări ţipă pe un ţărm de mare, iar eu, cutremurată de gânduri şi lacrimi
creez o altă mare...cu valuri mari de spume fumegânde...
Din inimă a rămas un cărbune de dor şi surghiun.
Caut o punte peste cărările de ape negre şi când ridic privirea spre cer,
văd păsări speriate ce din aripi parcă fac dreptate.
Mă pierd în valuri de furtună şi un foc se ridică din suspin, in alt suspin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu