joi, 11 februarie 2010

Cuvintele și noi


Sunt oameni ce aruncă în alți oameni cuvinte 
și oameni ce seamănă-n alți oameni cuvinte. 
Sunt oameni ce cheamă nemărginirea 
și oameni ce-o așteaptă. 
Vieți și viziuni. Drumuri și așteptări. 
Căutări și găsirea mirajelor. 
Uneori speranțele scad, alteori 
credința crește și aripile se văd. 
Omul ce seamănă cuvinte calde aduce pacea 
și din boabele sale de suflet, curate și sfinte, 
ceilalți adună liniștea pentru visele ce devin realitate.
Vor crește copaci înalți ce vor rezista prin timpuri. Omul ce aruncă vorbe rele și tulburi poate omorî suflete și distruge sorți.
Cuvintele nu cruță și nu iartă, sunt arme străvechi,
bice ce sfarmă sau ard.
Strică vieți și surpă drumuri.
Cuvintele se-mprăștie și-apoi revin
ca valurile de mare.
Pe pământ trec zile și nopți,
în ceruri veșnicia e stăpână.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu