Să încălzeşti la piept mereu un gând curat, slăvit în ghirlande de flori spre albastrul senin ridicat ca un cântec. Cântecul nu poate fi răstălmăcit decât în şoapte dulci, rotunde ca poamele livezilor în care iubirile devin poeme. Încântător e poemul celor două jumătăţi de măr parfumat, cheag de lumină ce se înfiripă pe inimă ca o poleială adusă în ajunul sărbătoresc al iernii. Să ne iubim ca niciodată sau ca ultima oară, cu putere cum iubesc pădurarii plimbarea prin pădure, drept sau pe ocolite, cum iubesc mersul în necunoscut.
Merită să iubim pentru că din iubire suntem făcuţi şi suntem făcuţi pentru a iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu