Balerina din cutia de catifea azurie, roasă încet de vreme, încă mai mişcă graţios mâinile, scuturându-le spre stele. Dansează-n rochia albastră, lucitoare şi plânge tragicul spectacol muzical, compus pentru mişcări uşoare şi pentru mers pe sârme din-nalt. Ochii i se leagănă pe înăbuşite muzici de circ târziu şi părăsit, atunci când într-o căzătură huiduită mult de public, micul saltimbanc a alunecat strivindu-se în strigăt de un astru. Şi apoi au venit în alb grăbit, l-au luat şi-au continuat cu muzici si cu cai spectacolul luxos. Arena cu nisipul luminat, a fost ferecată până la ultima ei picătură într-o cutie azurie, roasă încet de vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu