Aşteptare

Ascult blândă cum pământul povesteşte. Ne ştie povestea. Te ştie. M-ajută să te văd şi ochii-mi beau licoarea imaginii care eşti tu, îmi ascut apoi privirea pe forma lină a trupului iubit. Pipăind aerul, ajung la tine prin roua scânteietoare a privirilor. Simţi sărutarea-mi fierbinte de dor ce se aşterne pe fruntea-ţi luminată? Simţi dorul ce cutreieră nesfârşite drumuri? Poate să-ţi şoptească această dimineaţă curată ca apa dintâi, că greutatea rotundă şi plină a lacrimii doare pentru nemăsurarea clipei fără noi? Uşor, o pasăre curată pe care am scăpat-o din pieptul rănit cutreieră timpul lovit de dorinţă. Aştept ca zori fierbinţi să ridice un soare blând spre rotundul pământ unde zac rădăcinile noastre ca-n dimineaţa când sufletul ne era plin de speranţe. Cerul plouă torente aurii în inimi şi trupul cu razele luminii blânde se înfrăţeşte. Muzici curg şi adună suspine şi vuiete, nisipuri şi valuri. Când vei veni, bucuria mea va sparge marginile fiinţei lăsându-mi trupul lipit de pământ ca o răsplată.