Din părul ca o pădure
de copaci tineri cu crengi atârnând
mi-aș face straie de pustnic
ca să cutreier pământu-n lung și-n lat.
Muzici de alint să mă mângâie
și să simt iubirea vibrând în vârful degetelor.
În palme să se adune mărgăritare,
mici poame și frunze multicolore
ce zboară-n vânt
Să mă apropii de tine cu degetele prelungi
căutând praful auriu solar
peste pleoapa-ți de dor ce tremură.
Ești aici sau doar mi se pare că te văd
surâzând?
Arunc dorul ce atârnă pe bucăți de suflet
n-am de unde să știu că ești, că n-ai mai fost
și vremea își ridică greu pânza de ceață deasă
dintre mine și tine.
Luna, pe jumătate ascunsă după un nor închipuit,
se scurge în apa ce se înfioară
sub pleoape de sidef.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu