Lumina ce-ai născut fie icoana mea
ce mângâie mereu în mine
iarba tăcută.
Lumea-i tihnită, şi sufletul,
doar pasul greu mai rătăceşte
sub arcul de timp
ce înverzeşte încetul cu încetul.
Se miscă apele sufletului,
inele-a născut cineva
care a aruncat cu o piatră...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu